dintr-o altă rătăcire (3)

femeia cu picioare puternice a obosit- fuga aceasta într-o spirală toxică transformându-mă într-o autistă, senzaţia de pungă de plastic mereu strânsă pe faţă & toate acele absenţe acide pot dilua orice spirit. liniştea dinaintea furiei îmi mângâie capul de fetiţă, o simt în ceafă ca răceala unei lame ascuţite tăindu-mi din şuviţe şi miroase a iarbă proaspăt retezată. mă ascund în puloverul de uriaş al tatei îmbibat cu praf de cărbuni şi benzină înainte să se întunece. înainte să nu îţi mai pot recunoaşte adevărata culoare şi să lovesc cu mâinile lui bătătorite. aş vrea să închid ochii, dar cineva îmi aruncă în pleoape cu pietre să-i deschid. simt bătăile de bas ale miocardului învineţindu-mi coastele. toate fricile ies la suprafaţă ca bulele de oxigen în timp ce eu mă scufund sub lumina artificială a camerei cu flori de păpădii tapetate pe fiecare centimetru de perete iar tu îmi săruţi constelaţia ucisă de pe piele. femeia cu picioare puternice a obosit- îşi duce oasele şi le spală în râu până se fac albe albe ca o amnezie.