duminică, 23 februarie 2014

puls

i-am simţit pulsul cu vârfurile degetelor
ştiam că îşi ţine cu greu termitele înăuntru şi vedeam cum i se amestecă toate culorile
ca un cameleon care uită
să se mai ascundă
când respiram foarte aproape de urechea lui
şi îi vorbeam despre lungile mele rătăciri prin
inimi de iepuri în torace de bărbaţi şi de dezordinea care mă pune mereu
în mişcare 
el îmi întorcea pielea pe toate părţile ca o hartă pe care nu se pricepea să o citească
îmi căuta şi el pulsul ca să fie sigur că nu îl mint

apoi mă lăsam pe spate ca o ploaie torenţială
îl lăsam să mă simtă
picătură cu picătură 
iar el rămânea mut ca un om pus la zid
în bătaia gloanţelor

era felul meu de a spune adevărul







Niciun comentariu:

o nouă formă

 nu mai recunosc nimic din ce mi se întâmplă mi-e dor de varianta mea neșlefuită  de pe la 20 mi-au dispărut din super-puteri și nu știu pe ...