electro

lumina felinarelor se caţără cu greu până la etajul 4

a îmbătrânit

lătratul câinilor amestecat cu cel al oamenilor ajunge diform sau deloc la urechile noastre

camera mea e un submarin

aici e semi-întuneric oranj  iar

el respiră greu când facem dragoste, în mâinile sale

trupul meu se face cioburi

 e aproape brutal, cu gura lui crudă şi roşie

asta mă duce cu gândul la cireşii din grădina bunicului 

mi se face poftă de fructe proaspete şi îmi aduc aminte de verile în care stăteam în soare

şi aşteptam să mă evapor

apoi urcăm pe acoperişul blocului, ne ascundem în plină lumină

 ne zbatem pe uscat ca peştii

pentru că nouă ne trebuie poţiuni magice

oameni pe care să îi însemnăm cu coduri de bare 

sânge albastru-electric şi mult curaj să ne curăţăm unul pe altul de aşchii

mai târziu ne întindem pe lemnul podelii

ne ţinem de mână 

ne spunem lucruri frumoase şi violente ca atunci când

nu îţi mai este teamă de nimic