în talpa unui om a intrat un câine
pe atunci era iarnă la colţul fiecărei guri
o iarnă fără dragoste şi fără pâine
un anotimp al abandonărilor al sângelui întors pe dos în inimi
omul e singur omul se aruncă în golul minţii sale
câinele creşte în el şi îl uită
aşa cum toţi îşi uită pe rând morţii sub pământ
câinele aleargă spre femeie îi leagă braţele în jurul lui ca un lacăt
îi păzeşte raiul muşcă pe oricine se apropie
iar lătratul lui e pe rând
cântec de leagăn şi descântec
în talpa unei femei a intrat un câine care a fost cândva om
şi nimeni nu a mai recunoscut-o vreodată
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu