blând întunecat

Cu flori de nu mă uita prinse în păr şi voci blând întunecate înăuntru

mă desfac în palmele tale

sunt atât de vie acum

când prin cercurile spinării simt atingeri de colibri

şi pe oasele de sticlă îmi înfloresc anii

tinereţea îmi stă frumos colorată în trup

transpirată din cap până în picioare

face valuri de pământ sub tălpile oamenilor

cuvintele îmi înverzesc  se coc pe vârful limbii 

iar pe pielea mea rămâne mereu atingerea cuiva 

sunt aici

cos armuri sidefii pentru îndepărtările de care mi-e atât de teamă

aştept pe marginea somnului cu ochii deschişi ca peştii

vise care să mi se prindă în solzi care să prevestească ceva

stau la malul mării şi adun tot ce îmi aduce refluxul

şi dacă încerc să mă împotrivesc cumva

în încheieturile mele e cutremur de fiecare dată