presimţire

presimţeam întâlnirea noastră

ciocnirea apoi măcinarea tandră şi înceată
a tot ce însemnăm

împreună
ne-am legănat în frânghii
am desfăcut noduri ce nu trebuiau desfăcute
 am cusut peste umerii noştri
aripi de fluturi în continuarea tuturor
temerilor

ştiam că aşa cum marea îşi trimite valurile pe ţărm
să mângâie contururi
aşa dragostea noastră
îşi va retrage cândva în sine
toate aprinderile

presimţeam momentul acela

rănile măsurate în adâncimea cuvintelor

ţipătul prelung al viselor noastre
şi neputinţa

acoperă-ţi ochii
gura
urechile
iubitule
să stăm spate în spate
până când se face frig