tu veneai spre mine cu o pasăre pe umăr
cu atâtea femei agăţate în părul tău
tu veneai spre mine ca un roi de viespi
mă înconjurai şi o mie de voci îmi răneau mintea
tu veneai şi
timpul era un bătrân în cârje care abia trecea pe lângă mine
teama îmi traversa lumile
iar eu stăteam în mijlocul lor
cu lumânări aprinse
cuvintele se ascunseseră demult sub pietre
rochia abia îmi acoperea tremurul
sângele mi se spăla în tăcere
aerul îmi înţepa pieptul mă ardea ca o dragoste neîmpărtăşită
iar tu veneai mereu
îţi prevesteam dragostea o visasem de mai multe ori în trecut
o siluetă ce strălucea mişcându-se în ceaţă
cu braţe lungi ce mă făceau
să zgârii întunericul să pot ajunge la tine
în tot timpul acesta tu veneai spre mine
iar eu ştiam
că atunci când ai să ajungi
vei intra în mine ca un avion în furtună
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu