am senzaţia că în mine e o flacără care nu arde
ci vindecă
de aceea te trag tot mai aproape de mine
şi te las să umbli în locul meu prin ploaie
te las să îmi vorbeşti despre dragoste
până când umbra mi se ridică mult deasupra genunchiului
dispărând între coapse
şi cuvintele tale se transformă în furnici
care mi se rostogolesc pe piele
cu o rochie făcută din aşternuturi mă trezesc
de aceea te trag tot mai aproape de mine
şi te las să umbli în locul meu prin ploaie
te las să îmi vorbeşti despre dragoste
până când umbra mi se ridică mult deasupra genunchiului
dispărând între coapse
şi cuvintele tale se transformă în furnici
care mi se rostogolesc pe piele
cu o rochie făcută din aşternuturi mă trezesc
din cel mai lung somn de până acum
cu ochii umpluţi de viaţă ca nişte acvarii cu peşti argintii
cu ochii umpluţi de viaţă ca nişte acvarii cu peşti argintii
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu