vreau să ne rătăcim unul în prelungirile celuilalt
când vremea asta pare să ne îngheţe sângele
îmi aprind o ţigară ca un semnal de fum
te las să îmi ghiceşti tăcerile
să îmi fii orizontul din care răsari
şi mi te topeşti sub limbă
anotimpul care îmi trânteşte uşile de perete
şi mă scoate în mijlocul străzii să mă descopere lumii
când nu mai este nici o urmă de continuitate în mine
vreau să mă îmbraci ca pe singura ta cămaşă
şi în picioare să mergi cu ochii deschişi prin mlaştini
te voi ridica de umeri până la starea de graţie
ca să poţi privi de sus în mine
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu