cineva acolo

se întâmplă să mă gândesc la tine
şi toate primăverile să mi se trezească sub piele


când nu eşti, trupul meu e o plajă părăsită
cineva îmi vorbeşte despre cei care nu se mai întorc nici măcar în vise
cineva îmi aprinde o ţigară
îmi leagă ochii şi îmi astupă urechile
eu stau cu inima răsturnată spre adâncuri
traversez oameni prin pasaje secrete
în urma mea se împart cămăşi de forţă
viaţa mi se adună sub unghii
respir prin răni şi pieptul mi se deschide
ca să îşi verse tot întunericul


despre ceea ce nu se vede
învaţă să sapi mai adânc
între ploi, sub aripi
măcar cât să înţelegi că nu sunt decât un copil
care vorbeşte cu glas de femeie