sâmbătă, 16 februarie 2013

iubirea ta vine ca o piatră  rostogolindu-se 
de undeva foarte sus
eu sunt aici eu cu ochii pot amorţi totul
eu sunt aici 
din gura mea cuvintele sar
ca nişte peştişori de aur
tu le prinzi le împleteşti şi tot ce îţi spun
e ca  o poveste şoptită înainte de culcare


iubirea ta vine ca un tsunami
eu stau întinsă pe ţărm cu pielea scânteind sidefie în aşteptare
iubirea ta vine
ca o furtună pe mare


afară totul a rămas la fel
înainte timpul săpa  în oameni
doar pe întuneric
acum el macină în soare inimi de cărbune 
le ascunde în buzunare descusute
sunt o păpuşă de paie în care
cineva înfinge ace
de o vreme durerea se răspândeşte uşor în mine
ca o veste rea purtată din gură în gură
până la o margine a uitării










Niciun comentariu:

o nouă formă

 nu mai recunosc nimic din ce mi se întâmplă mi-e dor de varianta mea neșlefuită  de pe la 20 mi-au dispărut din super-puteri și nu știu pe ...