joi, 8 noiembrie 2012

###

dacă ţi-aş deschide pe rând
toţi nasturii
şi aş întinde mâna să te prind
ea ar trece mai departe
ca printre nişte gratii
fără să atingă nimic


de aceea somnul l-am abandonat o vreme
pe o margine de pat
ca pe o rochie veche
şi în lumina slabă de neon cu pleoape amorţite
cu degete frânte
am scris despre tine
până când absenţa ta a devenit doar o bătaie lipsă a inimii mele


atunci m-am putut urca din nou în bărcile
ce mă poartă de pe un val pe altul
am pielea sărată şi  un oraş nou de scufundat
/ va trece timpul
eu mă voi decoji
iar tu cu fiecare strat
vei ieşi din nou la suprafaţă
ştiu



am înţeles târziu
eu am fost pentru o vreme soldatul din primul rând
într-o luptă care nu mi-a aparţinut niciodată



Niciun comentariu:

o nouă formă

 nu mai recunosc nimic din ce mi se întâmplă mi-e dor de varianta mea neșlefuită  de pe la 20 mi-au dispărut din super-puteri și nu știu pe ...