luni, 9 ianuarie 2012

No man`s land

anotimpul acesta rece
 a luat tot ce rămăsese viu şi sănătos în povestea noastră
tot ce plutea nesigur  deasupra genelor strânse
într-un somn fără vise


în umbra ta am mai crescut puţin
/ odată mi-ai spus că fiecare sărut al meu
poartă un nume de străin
un cod de bare imprimat
la fiecare reciclare sentimentală


pentru că ce e dincolo e atât de nesigur
mi-aş dori să rămân aici şi resemnată să îmi las scheletul subţire
în mâinile tale
să mă vindeci de transparenţă


pentru că orbirea duce la nemurire
învaţă-mă să închid ochii când mă strecor printre oameni
să nu mai simt săgeţile din ochii lor de sticlă
ţintindu-mi slăbiciunea


te-am căutat de atâtea ori în poveştile altora
am încercat să îţi aleg un nume pentru fiecare zi a săptămânii
 să nu te confund
cu străinul de ieri de azi
sau de mâine
te-am căutat de atâtea ori în povestea mea
am sperat că te voi putea găsi
să plantez iubirea în pieptul tău
dar au trecut atâtea anotimpuri
 şi deşertul
doar el a putut creşte între noi

2 comentarii:

29 decembrie spunea...

ce faina e imaginea de sus:d
:x
sa mai zic cv la poezie?
..
.

Lavinia Dance spunea...

foarte interesant si frumos...
"în umbra ta am mai crescut puţin
/ odată mi-ai spus că fiecare sărut al meu
poartă un nume de străin
un cod de bare imprimat
la fiecare reciclare sentimentală"
mi-a placut!

o nouă formă

 nu mai recunosc nimic din ce mi se întâmplă mi-e dor de varianta mea neșlefuită  de pe la 20 mi-au dispărut din super-puteri și nu știu pe ...