Coduri

fiecare om pe care l-am iubit

a purtat cândva un nume dulce
/ un asterix în agenda mea încărcată

acum din artere spre pământ coboară
fire de telegraf 
iar cuvintele şi gesturile se macină între ele
capătă aromă de cenuşă

bună, te ştiu
eşti acelaşi cu care îmi împart gândurile
şi primul sărut pe anul acesta
când toate cresc în jurul nostru/ o vegetatie bolnavă încă din naştere
măsurăm fiecare atingere, fiecare respiratie
stăm la coadă pentru doza zilnică de imunitate



când imi lipseşti, încep să agăţ becuri colorate de cer până la tine
să nu cumva să uiţi drumul înapoi
când îmi lipseşti
braţele mi se înoadă într-o îmbrăţişare chimică
/ învăţ să comunic prin unde sonore ca delfinii
fără să ştiu că la capătul celălalt
nu mă mai aude nimeni


între sărut şi gândul acesta
în care mă rostogolesc ca un glob de sticlă pe teren accidentat
  un oraş rămas în beznă 




 nimeni nu îmi spune pe adevăratul nume
când eram mică mama m-a vândut pe un bănuţ de aur
unei ţigănci bătrâne
de atunci mă cheamă azelia / am pe umărul stâng o cicatrice  fluture
şi toată lumea zice că-s frumoasă




cândva îmi spuneam rugăciunea înainte să adorm
îmi alegeam visele dintr-un playlist color
aveam un înger care îmi şoptea cântece de leagăn
/ eram fericită