Geometric

 neliniştea se răsfrânge în forme ciudate

geometrice

contorsionate

se instalează ca un anotimp rece
în oasele transpirate cândva de plăcere


fluturii negrii aprind pe rând luminile din oraş
îşi strâng apoi aripile şi se aşează cuminţi
pe umerii mei
şoptindu-mi ceva despre oameni
despre cum convulsionat
 doi străini se iubesc în aglomeraţia din autobuz
sigilându-şi gurile
cu săruturi sălbăticite de durerea regăsirii




sunt clipele acelea când ne iubim superficial trepidant

fosforescent

în oraşul  unde câinii latră scheletic 

cerşind de la oameni o viaţă mai bună
ca de la un dumnezeu multiplicat de atâtea ori încât
xeroxul dătător de suflete
s-a defectat şi scoate acum doar cenuşă/un nor singuratic 
ţine pe umerii săi condensaţi 
toată dragostea din lume
 mai scapă din când în când câte o picătură
printre gene
se prăbuşeşte pe pamânt  şi învineţită 
aleargă spre o inimă de străin
şi se înghesuie acolo
sperând că oarecum, cândva
are să se vindece