pentru atingerea metalică a mâinilor reci
în micile pauze dintre
confesiunile noastre nocturne
te-aş iubi
pentru ochii ce ard strânşi între pleoape
în căderile şi zborurile
învăţate împreună
aş strânge în mine toate vânătăile şi doar fluturii
i-aş împărţi cu tine
pentru un sărut care să îmi vindece gura flămândă
de micile intenţii de canibalism
m-aş putea lovi de pielea mea
ca de un perete care zideşte spiritul liber
al unui mustang
dar n-aş găsi nicio ieşire
aş amorţi într-o dulce agonie şi lumea
ar privi prin voaluri de ceaţă
războiul meu cu umbrele
atunci aş rupe sforile/ aş trezi carnea întinsă pe oase
ca o pisică leneşă
te-aş atinge şi aş simţi
seismul dulce al evadării
te-aş atinge aşa, viu
şi aş pleca vindecat
în raiul urban al viselor mele
ca o pisică leneşă
te-aş atinge şi aş simţi
seismul dulce al evadării
te-aş atinge aşa, viu
şi aş pleca vindecat
în raiul urban al viselor mele
Un comentariu:
tot mai frumos iti faci aspectul blogului:))
e asa de plina de sentiment poezia asta.nu ma prea omor dupa confesiunile asa de directe dar culmea ca asta'mi place. e violenta. strikes me vividly. lovely
Trimiteți un comentariu