Schizophrenic prayer

e doar un alt poem pe care nu îl voi termina niciodată

îmi rezerv un loc la spitalul halucinaţiilor

cu regret

mi-aş putea săpa în suflet după un iubit necunoscut

dar o fărâmă de raţiune se împotriveşte cu statornicie

nu-mi rămâne decât să alunec într-un somn tăcut

înfăşuraţi-mă deci, într-un giulgiu

şi lăsaţi-mi trupul devorat de schizofrenici

culcată-n palma ta, cerşesc

ca un copil care nu simte decât bătăi de aripi în stomac

fluturii nopţii m-au abandonat într-o barcă cu pânze albe

undeva unde visele sărută realitatea

lăsându-mă să plutesc în van

pe vertebrele unui ocean bătrân care nu a întâlnit încă dragostea

mi se pare mie sau

moartea

e doar o graniţă peste care trecem mult prea uşor

vom fi cu toţii imigranţi într-un rai care nu ne aparţine

valsând în ambiguu cu coroane de flori pe cap

ca nişte dumnezei care nu au fost condamnaţi la răstignire

/ în ochii mei un păianjen ţese mecanic sicrie

ispite de fum mă înconjoară

un semizeu zâmbeşte dulce de pe cealaltă parte a prăpastiei

încerc să îl ating

mă prăbuşesc ca un copil obosit în palma timpului

am litera stacojie cioplită în inimă

şi doar ascuns iubind pot traversa această lume /

trezeşte-mă, am să mor în curând

visând că ne vom contopi într-o singură fiinţă

ca un androgin rătăcit în zilele de foc ale lui termidor

dorind să resusciteze mitul care vibrează încă pe buzele călătorilor

prea obosiţi acum ca să mai asculte cântecul inimii .