Mimă

dacă ar fi să mimez perfecţiunea

aş încerca să stau pe vârfuri

ca o balerină în lacul lebedelor

e ca şi cum muzica s-ar fi oprit

iar noi am rămas orbi

rătăcind prin sufletele noastre uneori pereche

e ca şi cum m-aş zbate între frânghii de foc

ca un animal căzut în braţele vânătorului

prefăcut în dumnezeu

în timp ce răscolesc prin sertarele minţii

după o rugăciune de mult uitată

dacă ar fi să mimez iubirea

mi-ar fi de ajuns să te cunosc pe tine

ne-am face promisiuni , ne-am citi unul de pe sufletul celuilalt

am fi împreună

ca mai apoi, ca doi kamikaze

să ne rănim

în jocul firesc al amăgirii