Delirium

zicea

//plouă peste inimile noastre deja rănite

cu cioburi de sticlă // cerul e nemilos .

zic

să ne mărtusisim

acum

dar nu , sunt atâtea umbre în jur

şi pereţii

atât de aproape

încât

le aud şoaptele răutăcioase

zgâriind vopseaua

M. are genunchii juliţi

are vânătăi pe suflet

şi-a înghiţit egoul

apoi a cerut iertare , plângând .

i-am spus

//opreşte-te

ai să te usuci //

nu m-a ascultat

şi s-a stins

uitând

că m-a cunoscut vreodată

mie mi-au crescut în suflet

dinţi de oţel

de care mă rănesc

de fiecare dată când încerc să alung

o altă jumătate de suflet

care vrea să-şi facă loc

în garsoniera aceasta îngustă

delir indus

de o piesă lipsă / indiferentă

azi mă simt din nou incompletă