Anomalii

uneori aş vrea sa fim din nou străini

să adunăm toate secundele într-un cerc

să se învârtă împreună într-un nonsens

al uitării

înr-o corabie a tăcerii plutesc în derivă

ce usor e să alungi vraja unei iubiri fictive

ce uşor e să aşterni un nou personaj pe hârtie

bărbatul albastru din cerneală se ridică

îmi injectează în artere un drog al iubirii

şi mă lasă dormind dimineaţa

neînvelită

trezeşte-te

gloanţe de plumb îmi cad de prin gene

am pielea arsă de cuvinte

căzute din gura bărbatului chimic

pe care l-am găsit dormind învelit între două pagini de jurnal

azi e ziua însemnată cu roşu în calendar

"nu credeam că am să vindec 6 miliarde de inimi rănite deodată

dar m-am descurcat ."