nu îmi luaţi dimineţile liniştite , cafeaua amară
coapsele dezvelite
cămăşile rupte , aşternuturile mute
cuvintele le-am vărsat pe podea
iubirea se serveşte la orice oră
noaptea ne este cel mai tare foame
de umeri goi ,
de trupuri arse de nevoi
de umbrele care se desprind de noi
şi fac dragoste în ploaie
de ziduri se frânge numele tău
ecourile îşi şterg urmele
şi fug cu demonii
într-un tărâm al griului
un amestec dintre întuneric şi lumină
o iubire neutră , infertilă
iar tu rămâi agăţat cu braţele de mine
ca într-un roman ieftin
" te iert , pleacă acum /
dar întoarce-te mâine . "
te voi primi ,
buzele arse nu vor săruturi
vor o ploaie de cuvinte
revarsă-ţi gândurile în mine
ca într-un vas al iubirii
pe care îl pun la capătul mormântului nostru
în care ne îngropăm sufletele pe zi ce trece
tot mai mult
Un comentariu:
nu cred ca cineva ar putea sa-ti ia nici frumuseata vorbelor macar..
Trimiteți un comentariu