Erori

cu unghiile pe coridoare

scrijelesc numele tău

ca o ploaie torenţială

care se abate pe câmpuri de maci

roşii

ca buzele tale

din care mă hrănesc

în visele în care sunt

fluturele negru tatuat

de pe umărul tău stâng

şi poate , pe ziduri de cărămidă străvezie

o femeie şi-a cântat povestea

şi ploaia i-a spălat păcatele

care s-au scurs

în eternitatea

deja

scurtcircuitată

şi poate

cândva , acolo

un demon a găsit scările către rai

şi a sărutat un înger

care a căzut a doua zi în mare

prefăcându-se într-un naufragiat

care nu va găsi niciodată drumul spre casă

şi poate , în gândurile tale

trimiti spre mine gloanţe de plumb

tăcerea e cea mai bună armă

inventată vreodată

mi-aş dori să fiu oarbă

şi să simt

mai mult