Cheri

ai soldaţii tăi de plumb

cu care construieşti o nouă fortăreaţă în care să te adăposteşti

de săgeţile din ochii femeilor

care ţi-au declarat război

ai zâmbetul acela numai al tău

cutremur de gânduri pe buze şi din buzunare

scoţi mărgele roşii pe care le agăţi la gâtul domnişoarelor

care îţi sărută paşii de foc

ai versuri potrivite pentru fiecare secundă în parte

îţi place luciul de buze cu aromă de scorţişoară

de pe buzele fetei cu eşarfă verde

care îşi aştepta aseară în gară

iubitul

ai o inimă pluricamerală

în care îţi adăposteşti muzele

pe care le vizitezi pe rând

la 9 fix

în fiecare seară

nu înainte să te dezbraci de sentimente

şi să le laşi , plutind

în cuierul de la intrare