Prea târziu

De ce şopteşti tocmai acum ,

când din ceruri cad săgeţi de foc

şi toate se îndreaptă către mine

un suflet prăfuit , prăfuit

şi pătat de vreme ?

Nu pot să te ascult , urechile mi le căptuşesc cu simfonii ale trecutului

atunci când nu era nevoie de cuvinte

când fluturii trăiau mai mult de o zi

mai mult decât povestea noastră aruncată pe hârtie

nu , nu vreau să mai scriu despre tine

scriu doar din noi de acum

cu literă mică

de sub umbrela neagră , multe-aveau să vadă

ochii ruginii

ochii muţi , dar vii

mi-ai zidit pe chip pecetea sărutului cenuşiu

o rană care nu se vindecă niciodată

ai încetat să iubeşti în acelaşi ritm

ai rămas în urmă , ai căzut

şi te-ai lovit

te alung acum ,

caută-ţi alt adăpost

sufletul meu caută un altul cu care să-şi împărţească hrana

e primăvară

şi pe străzi

un hoinar îşi caută jumătatea

să mă ierţi , nu vreau s-aud

aştept o săgeată cu care sufletul să mi-l străpung