În cer

ochii tăi , două gloanţe de plumb
declanşează o explozie la mine în suflet
sentimente rătăcite caută drumul spre casă
le dirijez pe toate , într-o inimă străină
vino tu şi stai în mine

în gara în care ne întâlneam să ne coasem rănile
acolo m-am mutat eu acum
în cabina roşie numărul 57
tresar la fiecare apel care se dovedeşte a fi greşit
domnul de la celălalt capăt al firului îmi spune că o caută pe Amelie
îi spun că s-a stins fata aceea
s-a stins tot aşteptând

în suflet la mine ,
iarna şi-a prelungit şederea
a plătit chiria în avans , spune
atunci când eu vreau să o alung
şi nimeni nu e acolo să aprindă focul
şi nimeni nu e acolo pentru mine

îngheaţă şi visele , şi trupul cerşeşte
sărutări de catifea pe buzele şterse
urechile le-acopăr , căci moartea-mi şopteşte
un cântec de sirenă


mă învelesc în aripile pe care mi le-ai dăruit
să zbor nu mai pot
în drum spre tine m-am prăbuşit
undele radio s-au pierdut în nori
oare cerul de ce nu vrea să mi te dea înapoi ?