Metamorfoză

surâdea , cineva se gândea la ea

avea imprimat pe retină doi fluturi

nou născuţi

în luna lui aprilie

ploua

şi ploaia nu înceta

la ferestre am cusut cerul

şi am brodat pe el

o paradă a aştrilor

care cad

unul câte unul

ploaia de stele

şi-n visele mele

te găsesc mai îndrăgostit ca niciodată

surâdea ,

el naviga prin părul ei ca într-un ocean pe timp de furtună

îi iubea ochii de arţar din care sorbea ,

picătură cu picătură

ea cânta ceva despre fluturi

el se scufunda în pieptul ei

să îi atingă sufletul

privegheam

pe chipul meu tremurau zâmbete neîncepute

ploaia îşi stăpânise plânsul

iar pe străzi , realitatea

îşi continua discursul

el adormise lângă mine , l-am învelit cu vise

cerul iubindu-ne

luminile le stinse

am adormit şi eu

şi m-am trezit fluture