Culori

ne-am cunoscut în cafeneaua aceea demodată

unde luminile pâlpâiau în ritmuri de jazz

săgeţi străbăteau fumul de ţigară

eu îmi îndulceam cafeaua cu zâmbetul tău

în ochii lui , lumea

părea o cutiuţă muzicală
în care beethoven
compunea
simfonii infinite despre
cum- să- uiţi -ce- nu- dispare

în ochii mei , cocori
îşi părăseau cuiburile în goană
în urma lor , ecouri
răsunau pe coridoare
nu era nimeni la mine
uşile erau încuiate
prea speriată de propria umbră
am plecat pe urmele lor
nu i-am găsit
s-au şters gonind în zbor


în jurul nostru , pereţii
s-au strâns până când ne-au adus foarte aproape
nu eram decât noi doi
în acea cămăruţă micşorată
respiram acelaşi aer
expiram aceleaşi dorinţe
iar pe tavanul azuriu
se-aprindeau atâtea vise


palete stinse de culori
portretul nostru de îndrăgostiţi în luna lui aprilie
în ochii tăi o mulţime de întrebări
oare dragostea noastră ce tonalitate are ?