luni, 25 aprilie 2011

fhxfbcvb

de o vreme , m-am mutat într-un balon roşu suspendat de tavan
acolo îmi fumez visele
mă droghez cu fiecare secundă care îmi curge prin vene
mi-am zidit în loc de ochi o fereastră ovală
din care privesc cerul
mereu albastru
şi cadavre ale unor stele
care odată au iubit
au ars
si s-au prăbuşit pe umerii mei
cimitir de suflete
de amintiri
şi nimic nu îmi aparţine

de aici de sus , oamenii sunt paraziţi
care mănâncă din carne vie
oceanele sângerează
nu mai suntem pe planeta albastră
iubesc fluturii din ce în ce mai mult
aş vrea să mai trăiesc şi eu
încă o zi
nu am făcut dragoste în ploaie

2 comentarii:

Suflet de curva spunea...

prea multe metafore. nu le inteleg :D

iubindviata spunea...

imi acord libertatea de a intelege ceea ce este adevarul meu si pot sa spun doar ca scrii ... superb

o nouă formă

 nu mai recunosc nimic din ce mi se întâmplă mi-e dor de varianta mea neșlefuită  de pe la 20 mi-au dispărut din super-puteri și nu știu pe ...