joi, 24 februarie 2011

Voyage voyage

ţi-aş mătura genele
în lung şi-n lat
şi ţi-aş colora ochii cu creion dermatograf
să mă pot oglindi în ei
să pot privi dincolo de ei
ca printr-o fereastră
sufletul care nu vrea să mai plece de-acasă
de câteva luni bune
pantofii i s-au rupt de la atâtea vise
neîncepute
de la atâtea gânduri prefăcute
în drumuri ce duc către gara fără nume
unde ne odihnim
unde stăm şi ne privim
ore în şir
minute în şir
luni în şir
fără să lăsăm nici o clipă
să evadeze din jocul cu mii de piese
pe care încercăm de atâta timp să-l rezolvăm
pe care uităm întotdeauna să îl terminăm
de dragul zilei de mâine


ţi-aş fura săruturile
de pe buzele adormite
care aşteaptă în tăcere
o ploaie dulce de cuvinte
dar încă nu e primăvară
încă nu e martie cu mărţişoare
când sufletul meu iese la plimbare
să îl întâlnească pe al tău
să ne trezim din somnul aşternut pe gene
să îţi dezgheţi simţurile
şi să le legi de ale mele
să îmi pui versuri în păr
şi câte-un pic de praf de stele
pornim la drum
fără hartă , fără semne
cerul este autostrada viselor mele

2 comentarii:

29 decembrie spunea...

cu cat apuc sa citesc fiecare rand in plus, nerabdarea si suflul cresc. de i-as intalni sufletul in fiecare dimineata . . . in fiecare primavara.

aliz spunea...

Eu încă îl aştept . În fiecare primăvară .

o nouă formă

 nu mai recunosc nimic din ce mi se întâmplă mi-e dor de varianta mea neșlefuită  de pe la 20 mi-au dispărut din super-puteri și nu știu pe ...