Călătorie

mi-aş face planuri şi pentru mâine
însă viitorul nu are nici o rezonanţă
nu rimează cu singurătatea
nu se înţeleg
nici măcar nu se opun
două elemente neutre
ca eu
şi tu
ca eu şi oceanul din ochii tăi
pe care îl sorb picătură cu picătură
de parcă ar fi secetă la mine în suflet
de parcă cerul nu mai ştie să asculte

mi-aş face bagajele şi aş pleca
dar nu aş şti unde
şi valizele astea sunt atât de grele
sunt păcatele mele
care mă urmăresc oriunde
sunt remuşcările mele
care au început să sape tot mai adânc
în rănile vremii

mi-aş arunca visele în portbagaj
şi aş porni la drum , fără viitorul în buzunar
doar eu şi o pereche de ochelari
doar eu şi multe mistere
de dezlegat
doar eu
mereu eu
pe drumul care nu duce nicăieri
vâslesc într-o barcă pe uscat
şi nu am nimic de interpretat
ultimul scenariu era cheia pentru a fi scăpat
din lumea mea monotonă
din lumea mea uşor diformă
care nu mă mai încape
care nu mă mai apără
de gândurile care nu mă lasă să dorm
de gândurile care nu mă lasă să mor
în propria nefericire
captivă într-o fotografie
în care zâmbetul a început deja să se şteargă
să se schimbe
în ceea ce numesc eu
dependenţă de iubire