Fata de hârtie

sunt fata de hârtie
care arde
uşor
mâinile tale prea fierbinţi
mă colorează tot timpul
la fel
acelaşi suflet
aceeaşi eu
trup fără rezistenţă la apă
la săruturi presărate
peste buzele roşii
conturate în noapte


mă împătureşti mereu
când se face ziuă
şi mă pui în sertar
sub o rochie de mătase albă
- mi-ai spus că o voi purta şi eu odată


m-ai uitat pe birou
printre creioanele ,
care îmi oferă rochii scumpe
bijuterii
şi pantofi cu toc
şi ai adormit , cu fereastra deschisă
culegând vise din nori
vântul de dimineaţă
m-a urcat în avion
trupul meu pluteşte în derivă
sufletul meu
e-un călător


sunt fata de hârtie
şi sunt vie
doar în corabia viselor tale
dar de mâine
am să pierd linia de plutire
drumul către tine
se scufundă odată cu mine