Vibrează paşii mei
pe podeaua sufletului
- scântei
ecouri dulci
răsună în semiobscur
iar ieri
a nins cu vise culese
din farfuriile îngerilor
gânduri de ianuarie-
mă strecor pe sub pielea ta
şi-mi fac cuib
în vene , în carne
şi nu plec
până nu se face primăvară
am ochii de plumb
şi oasele pline cu aer
şi-n loc de aripi
mi-au crescut albastre petale
căldura sufletului tău
mă va ajuta să cresc
în iubire
în uitare
eşti adăpostul meu
pământul în care îngrop frunzele moarte
actori cu roluri secundare
în propriile vieţi
decât în lumea voastră
mai bine în vise rătăcesc
ploaie în luna lui ianuarie
noi iubim încă oamenii de zăpadă
de după perdelele argintii
autostrada pare a fi o cascadă
secunde ce se scufundă
însetatele canale
iată-mă acum zburând
s-a făcut deja primăvară
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu