Amintiri

Te-am avut atât de aproape
încât
ţi-aş fi putut citi direct de pe suflet

pleacă-ţi privirea
gândurile mele se scufundă în oceanul din ochii tăi
din nou
îmi aprinzi visele
şi pe cerul meu
e eclipsă totală de soare

pe linia buzelor tale
mii de note muzicale
se adună
o secundă
buzele mi le sărută
cântec dulce
şoaptă mută
eu aud cum vântul cântă
o romanţă
despre noi


tabloul nostru îşi pierde din culoare
cu cât toamna e mai departe
căci doar atunci învăţăm
să iubim
şi imi este dor
- primăvara aşteaptă pe scări
însă inima mea se deschide doar
toamna
ca să te primească pe tine
unde eşti acum , străine ?


porţi mereu plasa aceea pentru zâmbetele
pe care mi le cârpeşti pe chip
cu atâta uşurinţă
şi mi-e teamă
căci doar în vise
te pot colora aşa cum vreau
şi-ţi fac ochii verzi
ca să îmi amintesc
că tu întotdeauna minţi

mă trezesc , însă ceva mă aduce mereu înapoi
între genele amorţite , un nou vis se naşte
păşesc din flori , pe scara către nori
un alt univers fiinţa mea cunoaste