marți, 19 octombrie 2010

Se preling pe geam de autobuz
lacrimile tale
iar umbrela îmi lipseşte
să mă adăpostesc în mine ?

Printre atâtea siluete ,
încerc să navighez spre tine
printre atâţia străini
tu eşti singurul care mă ştie

Mii de sunete mi se-mpletesc după ureche
dar eu caut liniştea
în mine
Mii de oamenii mă închid într-o clipire
dar eu caut cerul
din ochii tăi

Ceaţa din jurul meu ,
e doar o mască
pentru ochii mei
prin care se derulează vise
prelinse
de pe-o frunză de arţar
Şi iar ,
iar mi se face poftă de tine
te las ,
să-mi gravezi o amintire
pe buze de satin
subţire .








Niciun comentariu:

o nouă formă

 nu mai recunosc nimic din ce mi se întâmplă mi-e dor de varianta mea neșlefuită  de pe la 20 mi-au dispărut din super-puteri și nu știu pe ...