Te caută vântul
dinspre miază-noapte
Să-ţi şoptească-n gânduri
că te-am iubit odată
Te cheama cocorul ,
de pe plaja goală
Să-ţi cânte despre
cum era odinioară
Şi frunzele coapte ,
în căderea lor
Te cheamă la dans ,
sub umbrela ploilor
Iar luna albastră din ochii tăi ,
Ciopleşte o poveste
despre noi doi
Şi plouă afară
Şi e cald
Şi e frig
Iar în casă ,
o seară de vară
Cerul ramâne infinit
Şi gandul e rece
Şi gândul e blând
Întreaga-mi viaţă o văd
prin faţa mea trecând
Din tot ce a fost ,
a rămas sărutul
şi acea lacrimă în vânt
Sub umbrela realităţii mă adăpostesc
de ploaia viselor
Şi plâng .
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu