Aş putea să te cuprind într-un cuvânt
Şi între palme
degete
pleoape
într-un zâmbet mut
atât de mic , te simt
şi eşti
Un mic suflet de iubit
mă tulburi , mă răneşti .
Să te alung ?
Aş vrea , dar vântul nu mă lasă
Mereu am fost fluturele ,
iar tu mi-ai fost plasă
Mereu am fost ,
moneda uitată în căptuşeala buzunarului
tău
stâng
Mereu am fost frumoasa domnişoară ,
iar tu băiatul meu nătâng .
Să te primesc ?
Îmi pare rău ,
dar nu mai e loc în casă
Nici în sufletul pustiu ,
nici în gândurile-mi retrase
Mai ţii minte
când îmi aduceai prăjituri ?
Mai ţii minte
seara de septembrie , luni ?
Să te iert ?
Aş vrea , dar gândul nu mă lasă
A trecut mult timp ,
şi nu-ţi mai cad în plasă
metamorfoză , asta ai însemnat
în această primă vară ,
te-am pierdut şi
te-am câştigat .
5 comentarii:
A doua strofă îmi place la nebunie. Bravo, frumoasă domnişoară!
frumos, n-am ce zice :).
P.S.: "Te tulbur", huh ;;) ?
P.P.S.: Stiu ca poezia nu imi este dedicata :):p
asta cu prajiturile imi place :D
"Mai ţii minte
când îmi aduceai prăjituri ?
Mai ţii minte
seara de septembrie , luni ?"
Multu frumos tuturor .
As fi onorat sa va regasesc printre cei care vor juriza concursul de aici
Va multumesc anticipat!
Trimiteți un comentariu