marți, 16 aprilie 2019

HD

Fac curat în imbox, șterg mail-uri nevinovate
și spam-uri
și mi-aș dori
să fie la fel de ușor
să trimit la recycle tot ce-mi
virusează mintea, să păstrez
doar calmul și fericirea,
fragmentele
de memorie care încă-mi electrizează
pielea,
ar fi mai simplu
să fiu
un haos legat cu șuruburi
și piulițe, cabluri și metal
rezistente,
noaptea să-mi sting
toate luminițele
și să plutesc
în eter, să te iubesc
matematic și să-ți dedic
ecuații, să mă poți deschide
 și să vezi singur
dezastrul pe care știu
să-l ascund atât de bine,


ar fi mai simplu, ar fi
mai
adevărat,
oricum mâinile mele
sunt tot timpul
la fel de reci
ca o
bucată
de metal,

oricum suntem cu toții
absorbiți
în universul artificial,
criptic,
și cablurile
cresc prin noi
ca niște rădăcini,

pune degetul aici,
apasă pe buton
și dă-mi
restart.








Niciun comentariu:

o nouă formă

 nu mai recunosc nimic din ce mi se întâmplă mi-e dor de varianta mea neșlefuită  de pe la 20 mi-au dispărut din super-puteri și nu știu pe ...