luni, 4 februarie 2019

poem scurt

s-au stins lumânările din fereastră
s-a stins
și ultimul viciu
în capul meu
mi-am redobândit un pic
din inocență
am recăpătat magia
să alergăm pe câmpurile verzi tehno
în tenișii noștri rupți cu visele noastre infantile legate
de noi ca niște zmee 
ne vom simți atât de liberi








Niciun comentariu:

o nouă formă

 nu mai recunosc nimic din ce mi se întâmplă mi-e dor de varianta mea neșlefuită  de pe la 20 mi-au dispărut din super-puteri și nu știu pe ...