și-n cine să-mi vărs
armata de furnici
din minte
dacă nu în tine
în patul cui
să vin
învinsă
și de mâinile cui
să mă las sufocată
am renunțat demult la mine
mi s-au scurs amprentele în apa tulbure
nu-mi mai găsesc chipul în oglinda aburită
o șterg până-mi dă sângele și degeaba
primăvara ne-a găsit
în sfârșit
vreau să cred că mai există speranță
e o mare undeva la un capăt în care o să ne aruncăm împreună
e o hartă magică la care încă lucrez și care ne va duce departe
până atunci
să trecem prin coșmarul acesta cu eleganță
cu o țigară imaginară aprinsă între degete
și un pahar de rose în mână
am renunțat demult la mine
mi s-au scurs amprentele în apa tulbure
nu-mi mai găsesc chipul în oglinda aburită
o șterg până-mi dă sângele și degeaba
primăvara ne-a găsit
în sfârșit
vreau să cred că mai există speranță
e o mare undeva la un capăt în care o să ne aruncăm împreună
e o hartă magică la care încă lucrez și care ne va duce departe
până atunci
să trecem prin coșmarul acesta cu eleganță
cu o țigară imaginară aprinsă între degete
și un pahar de rose în mână
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu