Și am promis c-am să te iau cu mine peste tot,
c-am să-ți arăt
cum tremură o inimă
sub flacăra brichetei,
că ne vom lăsa
mâncați de aceleași iluzii prin suburbii, în siguranța pe care ți-o dă
uneori întunericul,
ți-am prezis viitorul
undeva în inima pădurii,
într-o iarnă, pe la începuturi,
m-am făcut sigură
că îți voi aparține,
ți-am zis
în lumina acidă de februarie
că semeni cu un arici în soare,
cu barba ta încâlcită și toate sistemele de apărare,
că vom rămâne pentru totdeauna împreună.
Dar acum lasă-mă
un pic singură,
lasă-mă să fiu vulnerabilă,
să mă scufund
în
apa asta
amestecată cu sânge,
să mă mănânce toate coșmarurile.
Să mă trezesc apoi
și dimineața să-mi pară
orbitoare
și dragostea ta mai suportabilăapartamentul acesta, la marginea asta
de lume, cuibul nostru de tandrețe și analgezii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu