aproape martie

Suntem cu toții defecți, iubirea mea.
 Să nu crezi, nici măcar pentru o clipă, că ești singur.
Uite, chiar acum, când ai adormit, în sfârșit,
cu mâna mea mică strânsă în pumnul tău, nu m-am mișcat deloc, chiar dacă
jumătatea din mine a amorțit și cealaltă jumătate scrie acest poem.
Suntem cu toții defecți, iubirea mea,
dar micile noastre imperfecțiuni
sunt cele care fac din noi adevărate personaje.

Și apoi dragostea,
dragostea mea proiectează în tine
o frumusețe rampantă. Dragostea mea
te înfurie uneori, te provoacă. Nu te juca cu ea,
vei sfârși ca un motan încâlcit
într-un ghem de ațe.
Dar eu știu că nu ai să faci asta.
Dragostea ta
o întrece uneori pe a mea. Dragostea ta
e în micul ramakin în care ai tăiat atent
fructe
și mi le-ai adus în pat
când m-am îmbolnăvit. Dragostea ta
e în sărutul pe frunte pe care mi-l dai
în fiecare zi. În faptul că ți-ai abandonat
țara și tot ce cunoșteai
pentru mine.

Suntem cu toții defecți, iubirea mea. Să nu lăsăm
asta
să ne dărâme.
E aproape martie și stau floricele
îngropate sub zăpadă, acolo stă și
inocența mea, și toată ura
și tot dorul.