merg prin case
bântuite
prin garsoniere hidoase
dar acolo sunt prietenii mei
cu mâțele lor negre cu clopoței la gât
scrumiere pline
și muzică hipster
acolo între pereții ăia văruiți la-ntâmplare
înconjurați de sălbăticiuni
acolo noi ne simțim cel mai liber
și stăm și ne povestim traumele
și stăm și disecăm probleme umanității
și ne inscriționăm cu briceagurile
numele pe mese de lemn
am fost aici
am fost tineri și am iubit și am urât
și am simțit insecte uriașe luptându-se în vintre și în creiere
dă-mi un jont o să-ți spun o poveste
halucinantă
și-o să îți povestesc
 coșmarele mele thriller dar și despre nopțile
de pe plajele părăsite
 și despre marile orașe pe care le-am cutreierat
cu frică și entuziasm
despre oamenii care ne-au împins unul în brațele celuilalt
și cărora ar trebui să le mulțumesc
dar în schimb
le scriu în minte cele mai odioase scenarii
întinde-mi o mână și-o să ți-o smulg din umăr
pentru că și cele mai frumoase bestii rămân în final
doar bestii
mângâie-mă o clipă
și o să te zgârii în somn
pentru că
am ars toate ambalajele
am spart toate geamurile din zonele de carantină în care m-au
pus pentru că au crezut că
nu sunt destul de puternică

amintește-ți

nu sunt decât
un animal drăguț
pe care dacă îl lași
prea mult pe întuneric
începe să mârâie
și muște