şi celulele care mor
fără să fie atinse măcar o dată de cei frumoşi şi blânzi
apoi mirosul de oase ude
mai bătrâne mai bolnave
de după fiecare luptă
dragostea noastră pentru autodistrugere
e o boală atât de comună
atât de reală
la fel ca
arma care creşte din braţul copilului
sau ura pentru lucrurile pe care nu le înţelegem
şi totul se petrece la adâncime
într-un sânge negru mut
inima se zbate în cârlig
la fel de absurd
cum un om caută supravieţuire în băutură
şi totul are gust greu
metalic
în somn ne încâlcim ca nişte înecaţi
printre rădăcini
căutându-ne
şi totul are gust greu
metalic
în somn ne încâlcim ca nişte înecaţi
printre rădăcini
căutându-ne
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu