sâmbătă, 7 iunie 2014

film noir

teama noastră pentru orice abandon
şi celulele care mor
fără să fie atinse măcar o dată de cei frumoşi şi blânzi
apoi mirosul de oase ude
mai bătrâne mai bolnave
de după fiecare luptă

dragostea noastră pentru autodistrugere
e o boală atât de comună
 atât de reală
la fel ca 
arma care creşte din braţul copilului  
sau ura pentru lucrurile pe care nu le înţelegem

şi totul se petrece la adâncime
într-un sânge negru mut 
inima se zbate în cârlig 
la fel de absurd
cum un om caută supravieţuire  în băutură

şi totul are gust greu
metalic
în somn ne încâlcim ca nişte înecaţi
printre rădăcini
 căutându-ne

Niciun comentariu:

o nouă formă

 nu mai recunosc nimic din ce mi se întâmplă mi-e dor de varianta mea neșlefuită  de pe la 20 mi-au dispărut din super-puteri și nu știu pe ...