dimineţi transparente
ca nişte eprubete prin care se mişcă
goi
psihedelic
monştri din care cresc
alţii monştrii - micile noastre erupţii, micile
noastre mecanisme de apărare cârpite de atâtea ori
, gesturile haotice
ale unei pierderi repetate până la nebunie.
foamea aceasta
începe să capete o formă cronică, violentă
- îmi întorc sângele pe dos, te caut să mă vindec cumva
dar vindecarea nu e pentru mine
aşa cum
nu e pentru orice toxicoman.
rewind: vara în care ne-am atins pentru prima oară şi am spulberat toţi pixelii
mi-am zis
că atunci când fluturilor li se şterge praful colorat de pe aripi,
devin oameni.
fast forward: noaptea când se adună toată gheaţa
la noi în garsonieră şi stăm faţă în faţă
fiecare cu inima la mii de mile depărtare
şi ne sărutăm mecanic şi ne îmbrăţişăm mecanic
în somn
pentru că pe undeva ne e frică
de frigul
dintre noi.
dimineţi transparente ca
nişte acvarii în care înoată
toate temerile noastre
şi temerile mai mari se hrănesc cu temerile mai mici
până când
rămâne un singur peşte în acvariu- toate aceste siguranţe sărite
îmi lasă
inima în beznă, ţine-mă de mână.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu