ritualul meu de femeie frumoasă
mersul cu ochii închişi spre cele mai iluzorii puncte ale lumii
acolo unde acele busolelor se dau peste cap şi coordonatele se închid într-un nod de pescar
acolo unde se tace în atâtea culori şi sângele se fărâmiţează ca pâinea săracilor
în pulsuri instabile
aici vin
în sudul constelaţiilor din visele mele
cu inocenţă şi mirare
sunt fetiţa cu brichete colorate
le aprind pe rând când e eclipsă totală şi caut umărul tău în întuneric
cu un soi de disperare aproape uitată
trebuie să fie un nume şi pentru diluarea aceasta voluntară
pentru abandonul acesta în care mă simt cel mai aproape de definiţia trăirii
momentul acela din noapte când închid ochii îmi ridic pânzele şi mă las purtată
spre o nouă rătăcire
trebuie să fie un nume şi pentru tine
un nume adevărat şi sfâşietor care să te descrie care să-mi amintească cine sunt şi cum m-am pierdut
care să-mi separe
pielea crescută peste pielea ta
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu