eşarfe de întuneric

venele prinse la spate ca un corset
mi le deschei
îmi înoţi prin sânge fluture
mă pui faţă în faţă cu toţi demonii 
îmi iei degetele şi atingi cu ele buzele lor
 stingându-le pe rând  vocile
îmi vorbeşti despre o lume
 care îţi scapă uneori prin găurile din buzunare

 despre morţii pe care i-ai văzut goi ieşind  din pământ 
punându-mi în palme inima ta caldă


din părul meu lung dărâmă-mi
 toate castelele de nisip

 lasă-mă să plâng până când
din ochii mei îi voi da afară
pe toţi cei care au crezut şi s-au coborât acolo


pune-mi la gât eşarfe din întuneric
să mă pot strecura prin lume până la tine
în fiecare noapte