să treacă prin tine
să-ţi văd
oasele negre subţiri
dragostea ca un nisip curgând prin
inima ta perfectă de sticlă
apoi din gură cuvintele sărind
prin cerculeţe de fum
docile şi frumoase
în timp ce
degetele ascuţite ca nişte ace
îmi zgârie pielea
dulce şi străin
ca o muzică dintr-o altă viaţă
şi ştiu că sunt pierdută
când gurile noastre împreună
nuanţează întunericul
schimbă temperatura aerului trecem prin anotimpuri
goi şi nepăsători
trecem prin viaţă ca pe un drum întins cu soarele bătut în cui pe cer la răsărit
cu pământul tremurând sub tălpi ca şi cum ne-ar spune
că locul nostru nu e aici
dar nici acolo
e de ajuns să ştim că suntem pierduţi
e de ajuns ca să ştim
că de fapt
suntem doar ai noştri
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu