să nu crezi
în anotimpul acesta
în fata morgana ieşind din asfalt la fiecare intersecţie
în nopţile târzii când
străzile par
pustii
ca după un bombardament
unde toţi par că respiră adânc
cu pleoapele strânse
cu palmele lipite pe piept în formă de cruce
să nu crezi în fetele cu gene lungi
curbate ca un val negru sub care atâţia înecaţi
întind
degete de sârmă printre gratii
din întunericul care îi ţine ascunşi de lume
să nu crezi nici în
glasul meu
care sapă în inima ta ca un om care are curajul
să îşi sape singure groapa
şi să se întindă în ea
să nu crezi
îţi spun
să nu crezi în legile bătute în piatră ale iubirii
când putem inventa
oricând
împreună
altele noi
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu