vineri, 17 mai 2013

unde nu mai este loc pentru mine

acolo unde nu mai este loc pentru mine
mă răsucesc pe  altă parte
zgârii cerul cu unghiile şi fac un clopoţel să sune
undeva foarte sus
împing zidurile mele în jurul celor
care nu au adăpost
 le pun un soare deasupra o lună
şi câteva stele 
încât pe vârfuri doar să se ridice
şi să ajungă la ele
acolo unde nu mai este loc pentru mine
suflu şi din răsuflarea mea se naşte un uragan cu nume de femeie
un fel de katrina 2.0
şi uraganul acesta se întoarce în mine
să spulbere toţi oamenii care stau  de atâta timp
acoperiţi cu pânze 
la fel de tulburători chiar şi în moarte
când inima mea e o morgă
unde nimeni nu vine să-şi revendice cadavrele


acolo unde nu mai este loc pentru mine
fac un pas în lateral
şi găsesc o nouă americă
o insulă unde se întâlnesc ca într-o zvastică
toate minunile lumii
prin mine trece linia ecuatorului
şi tot ce îmi mai rămâne de făcut
e să mai aştept o vară sub cerul liber
cât îţi ia să ajungi
din noapte
să ardem împreună




Niciun comentariu:

o nouă formă

 nu mai recunosc nimic din ce mi se întâmplă mi-e dor de varianta mea neșlefuită  de pe la 20 mi-au dispărut din super-puteri și nu știu pe ...