frecvenţe

 un pod vechi pieptul meu când degetele tale
îl traversează
prăbuşirea vine ca ecoul unei ploi de vară
te trag mai aproape  şi îmi cos rănile peste rănile tale
ne închidem într-un anotimp cu ochi blânzi
mânecile prea lungi ale cămăşii rămân pe dinafară
în rest totul se întâmplă în mijlocul nostru în toracele
prin care inimile noastre nu cunosc jumătăţi de măsură
sunt inimi de sticlă  inimi  clepsidră
prin care dragostea se scurge de la început la sfârşit
şi din nou de la început
cu aceeaşi frecvenţă  ca un nisip continuu